Despre furie

       Despre furie și cum și ce facem cu ea,

         …ce crezi ca este furia? cum crezi că te reprezintă ? ai curaj să recunoști că face parte din tine?

        In societatea în care trăim femeile nu au voie sa își exprime emoțiile, printre care și furia. Bărbații au voie sa se exprime dar nu pot sa plângă.

         Deci ce sa fie și furia asta?

        Totul în jurul nostru, și noi evident, totul este energie. Totul se transformă , totul curge. Și noi, ca ființe, trăim într-o continuă transformare. Da, trăim în Aici si Acum, dar într-un flow permanent. Și din acest tot, face parte și furia. Ea este o energie, care se cere trăită, asumată, dar folosită cum trebuie și când trebuie. Noi ne înfuriem că oamenii nu fac ce vrem noi, când vrem noi, fix in momentul când cerem sus si tare să fim auziți și să ni se facă pe plac. Dar ce sa vezi, când facem asta, e de fapt copilul din noi la comanda, copil care își cere porția de atenție, nicidecum furia.

        Deci…ai curaj să iți asculți emoțiile? Le distingi, te identifici cu ele? 

     Furia are locul ei în panteonul emoțiilor noastre, și nu o putem înghesui la "altele", nu o putem ignora. Energia furiei are rostul ei în viața noastră.  In tradiția hindusa exista o zeița a distrugerii, a furiei, pe numele ei Kali. Dar nu este privită neapărat ca un lucru rău, dimpotrivă. 

             sursa foto : https://en.wikipedia.org/wiki/Kali

        Avem nevoie de furie, de întunericul din sufletul nostru ca să ne împingem înainte, să ne găsim curajul să facem lucruri îndrăznețe. Nu dintr-un zen, adesea prost înțeles, mișcam lumea. 
         Dar sa mă întorc la furie. O știm? O acceptăm? Știm cum să trăim cu ea? O primim ca fiind parte din noi? Daca  răspunsul este "nu" merită explorată aceasta stare numită furie, nu crezi? Ai curaj să te uiți în ochii ei și să stai la o cafea cu ea? Să stai cu ea fără sa simți impulsul să fugi? Simte-o, trăiește-o, întreba-o ce vrea de la tine!

        O scoți la lumină, o exprimi? Și nu mă refer la momentele când explodezi pur si simplu pentru ca ai acumulat furie, frustrare pentru că nu ți-ai exprimat sentimentele cu oamenii din jurul tău, atunci când voiai sa spui Nu și, de frică sau rușine, ai spus Da?

       Mă refer la momentele pe care ti le dedici doar ție si, te uiți fix la ea, la furie, când nu o reprimi și îi dai voie să se exprime? Poți să stai cu ea până când faci pace în corpul și în sufletul tău?