Posts

Featured Post

Povestea mea …magia mea...

Image
Povestea mea …magia mea... Am venit pe lumea asta în anii 70(anii decrețeilor), cu un mare „Nu” - e prea aproape după primul copil, nu ne permitem, stăm cu chirie – dar cum avortul era interzis, „Nu" s-a transformat în "Mi-e frică să fac avort", așa că mama nu a avut curajul s ă  îmi spună "La revedere" în mod iremediabil. M-am ițit  în această dimensiune, numita Pământ, în anul de gratie 1975, într-o lună August caldă și însorită. So here I am, bright and shiny. Copilăria mi-a fost marcată de solitudine, tristețe, de un permanent sentiment că nu sunt înțeleasă; nu aveam curaj să îmi expun și susțin ideile, nu mă exprimam emoțional decât prin fugă, de mine și de ceilalți. Nu îmi dădeam voie să fiu, să exist, evadam în desen, în poezii, în contemplarea naturii. Cumva trăiam între doua lumi, cea reală, a se înțelege impusă,  și cea imaginară.   Grădinița nu mi-a plăcut. Clasa I mi s-a părut ca o evadare de acasă la...
Image
     Fiecare om are dou ă  capacități de baz ă  : a iubi și  a fi iubit . Trebuie s ă  ne prețuim pe noi, s ă  ne cunoaștem, s ă  ne iubim zi de zi, și astfel s ă   î i iubim pe cei de lângă noi. Pentru c ă  de fapt prin relații creștem.  Ş i cei pe care  î i întâlnim sunt oglinzi pentru noi (cum s ă  ne uram pe noi, nu-i asa?)     Dar mai întâi c u se s ă  încep? C e am nevoie s ă  știu:  de unde sunt?  ce sunt? încotro merg?      De ce îți scriu astea, te întrebi. Pentru c ă  și eu mi-am pus întrebările astea și, oricât de simple ar părea, sau nu, e al naibii de dureros s ă  te pui în fata oglinzii și s ă  te vezi, dincolo de măști, de fe ț e construite ca s ă  corespunzi, și s ă   î ți pui întrebările de mai sus.     Te iubești îndeajuns...
Image
@ Pentru anul următor și nu numai, puterea ta constă în a practica să te simți confortabil cu tine și, în același timp, să fii incomod cu necunoscutul. Practică curiozitatea! De ce?   >> Învățăm să evităm tot ce nu ne place de la o vârstă fragedă și evadarea se perpetuează pe măsură ce creștem la maturitate, >> Pe rețelele de socializare suntem inundați de mesaje despre fericire ca fiind starea ideală și dorită. Ni se spune continuu că trebuie să fim fericiți în orice situație. >> în încercarea de a diminua sau scăpa de emoții precum frica, tristețea, rușinea, frustrarea sau dezamăgirea, fugim de fapt de toate emoțiile umane.   Deci ce e de făcut:   @ Mintea ta este un instrument incredibil care te poate ajuta. Când îți spune să eviți ceva, fii curios și întreabă-te astfel încât să identifici ce disconfort sau frică eviți. Identifică-ți valorile și ia în considerare dacă te apropi sau te îndepărtezi de aceste valori. @ Accepta-ți disconfortul, făcân...
Image
Cum ne ajută flexibilitatea și spiritualitatea sa facem față emoțiilor ?                      Câteva idei:        Recunoașterea și confruntarea cu disconfortul și vulnerabilitatea ne învață cum putem trăi într-o stare de bucurie și de recunoștință. Acceptarea sentimentelor inconfortabile și care ne sperie presupune cultivarea spiritului și a flexibilității.         Bucuria este la fel de spinoasă și de ascuțită ca și emoțiile întunecate. Ori de câte ori iubim pe cineva, credem în cineva din toată inima, sărbătorim un eveniment trecător sau ne angrenăm plenar în trăiri care nu ne garantează fericirea, noi ne asumăm riscul de a fi expuși în fata vulnerabilității.                       Atunci când ne amuțim toleranța la disconfort, ne amuțim totodată și capacitatea de a ne bucura de viață. Nu putem face o listă select...
Image
 La mulți ani românilor de pretutindeni!
Image
  Perfecțiune  vs  compasiune   Atunci când ne gândim la perfecțiune ne gândim ca la ceva bun? Dacă fac asta perfect o să fiu acceptat/acceptată, să fac performanță, să fiu pe placul celorlalți. Dar perfecțiunea este ca un bolovan atârnat de gât, ne împiedică să ne luam zborul, ne împiedică să ne îmbunătățim, să acumulăm sănătos realizări. Pentru a depăși perfecționismul trebuie să fim capabili să: - ne recunoaștem vulnerabilitățile în fata experiențelor universale ale rușinii, vinovăției, judecății critice, - ne cultivăm compasiunea, ceea ce înseamnă să descoperim adevăratele noastre daruri : Curajul, Compasiunea și Conectarea .   Perfecționismul nu apare din neant, el afectează tot ceea ce este în jur, îl transmitem copiilor noștri, îi sufocăm pe cei dragi sau pe prietenii noștri cu el. Cum îl putem contracara? -Practicând compasiunea -o sursa de inspirație–Brené Brown...

Cum sa ne schimbam viata?

Image
                  Despre schimbare și cum o putem face          Dacă nu te mai regăsești în viața ta, dacă nu te trezești cu bucuria unei noi zile, cu inima plină de recunoștință la gândul că si azi poți trăi din plin, cu bucurie, cu sentimentul de împlinire, atunci e cazul să schimbi ceva.         Știai că avem pe zi in jur de 60000-70000 de gânduri, și că 95 % dintre ele se repetă și mâine și poimâine, zi de zi?  Practic suntem 5% în stare conștientă, și restul de 95% suntem pe pilot automat.       De când ne naștem, avem parte de ceea ce se cheamă educație, ghidare, de la părinți, îngrijitori, apoi de la educatori, prieteni, colegi, oamenii care se perindă prin viața noastră. Și, pana pe la 35 de ani, învățăm, a se înțelege percepem, niște programe, scenarii după care ne  ghidam în viață. Ceva de genul "ca să fiu acceptat trebuie sa fac asta, sa zic asta", "daca tac di...

Care este viziunea ta? Care este visul tau?

Image
Care este viziunea ta? Care este visul tau?  💮   Cum ar fi sa fi mereu în starea de magie, de gratie, de bunăstare? Mă gândesc la flow-ul despre care a scris  Csikszentmihaly, flow-ul unde experimentăm creativitatea, pasiunea, implicarea, starea pozitivă în tot ceea ce facem. ⏰ Cu întrebarea asta în gand, să nu uitam că orice viziune trebuie calibrată la realitate. Cum? Punând-ti niște întrebări: 1.        Cine sunt eu? 2.        Pentru ce sunt recunoscător? 3.        Care este misiunea mea? 4.        Este corect în inima mea? 5.        La ce nivel gândesc acum? 6.        Care este aportul meu voluntar? 7.        Care este următorul pas vizibil? 💮 Cat despre mine? Ce să zic? La un moment dat mi-am dat seama că trăiam visele altora, că mă strădui...