Povestea mea …magia mea...
Povestea mea …magia mea... Am venit pe lumea asta în anii 70(anii decrețeilor), cu un mare „Nu” - e prea aproape după primul copil, nu ne permitem, stăm cu chirie – dar cum avortul era interzis, „Nu" s-a transformat în "Mi-e frică să fac avort", așa că mama nu a avut curajul s ă îmi spună "La revedere" în mod iremediabil. M-am ițit în această dimensiune, numita Pământ, în anul de gratie 1975, într-o lună August caldă și însorită. So here I am, bright and shiny. Copilăria mi-a fost marcată de solitudine, tristețe, de un permanent sentiment că nu sunt înțeleasă; nu aveam curaj să îmi expun și susțin ideile, nu mă exprimam emoțional decât prin fugă, de mine și de ceilalți. Nu îmi dădeam voie să fiu, să exist, evadam în desen, în poezii, în contemplarea naturii. Cumva trăiam între doua lumi, cea reală, a se înțelege impusă, și cea imaginară. Grădinița nu mi-a plăcut. Clasa I mi s-a părut ca o evadare de acasă la...