Inceputuri. Cine esti tu?
Vrei să răspunzi sau să fugi în castelul construit în ani de trudă
și de transpirație? Caci castelul este locul unde te refugiezi de lume, e locul
unde ți-ai închis toate trăirile, visele, speranțele, tristețile, ești
tu.
Când eram copii, acest castel era plin de bucurie, de lumină, de râsete, de experiențe frumoase, de trăiri autentice. În timp am închis multe uși, unele din teama de a nu ne arăta vulnerabilitatea, unele când am fost răniți și ne-a durut. Ne-am disociat de noi atunci când am trăit traume, când am fost abuzați, fizic sau verbal nu contează. Și am învățat în timp să ne construim un alter ego cu care să ieșim în lume și să fim acceptați, în mintea noastră ce-i drept. Pentru că fiecare este în povestea lui, nu-i așa? Ne purtăm „hainele” pe care ni le-am creat în timp, cu stângăcie sau nu, așa cum ne-am priceput. Auzim tot felul de sunete în jurul nostru, tot felul de trăncăneli, în metrou, în tramvai, pe strada. Facem gălăgie ca să nu ne auzim, ce să auzim? gol, tristețe, durere? Nu, noi suntem bine, nu se vede? Râdem, dar e un râs fals, ne jucăm piesa până la capăt, credem noi...
Deci ... Cine ești tu?
Ești lumină? Ești umbră? Ești bucurie? Ești tristețe? Ești
iubire? Ești ură?
Ești toate astea și încă un pic. Ești un om, pe scena vieții. Ești un om care merită să trăiască autentic, frumos. Cu toate laturile cu care ai venit în această dimensiune, cu toate laturile pe care ți le-ai creat în timpul vieții. Ridică-ți aripile și zboară, deschide ochii și vezi, deschide-te lumii, arată-te! Cum să te iubească cineva dacă nu te cunoaște cu adevărat, pe tine cel autentic, cel just?
Cine sunt eu? Eu sunt cea care este alături de tine, te sprijină
să te regăsești, să te reunești cu tine cel real, cel frumos, cel încrezător.
Crezi că nu poți, că nu ai resurse? Că nimic și nimeni nu merită? Dacă ti-as
spune ca ai tot ce trebuie în tine? Crede si ascultă-ți inima, inima este cea
care știe in adâncul ei adevărul.
Comments
Post a Comment